Complet Grammatica de Occidental

I-esim Capitul: FONOLOGIE

A. Alfabet

Li alfabet de Occidental consiste ex 26 simplic lítteres, ad plu ex 2 lítteres apostrofat e ex 8 bilítteres (digrammas):

a, b, c, d, e, f, g, h, i, j, k, l, m, n, o, p, q, r, s, t, u, v, w, x, y, z; l’, n’; ch, eu, gh, ph, rh, sh, th, zz.

Li nómines del lítteres trova se in li parte G del present capitul.

Li alfabet del 26 simplic lítteres coresponde con li alfabetes angles e german. Quam medie de enumeration in libres etc on usa solmen ti 26 simplic lítteres.

B. Pronunciation

1. Vocales

Occidental have 7 vocales: a, e, i, o, u, y, eu. Li unesim 5 es pronunciat quam in german, italian, hispan e slavic lingues.

Angleses mey attenter li pronunciation continental del vocales, it es: a quam in A father o calm; e quam in A vein; i quam in A unique; o quam in D so, plu pur quam in A not, so (sin u succedent); u quam in A rule.

Franceses mey attenter que in Occidental ne existe vocales nasal: an, en, in, on, un = F ane, ene, ine, one, oune; salon = F salone [transcrition: sa-lón]; indic = F ine-dique [ín-dik]; aqua = F a-quoi [á-kwa]; quande = F couanne-de [kwán-de]. Ad plu Occidental u = F ou [u].

Germanes mey attenter que du vocales intersecuent in general es pronunciat separat: aer = D a-ehr [aér], país = D pa-ihs [país], leer = le-ehr [le-ér], leibil = D le-ih-bil [leíbil], ciel = D zi-ehl [tsyél].

y vocalic, quelcvez videt quande li scritor vole usar un ortografie plu latinesc o arcaic, es pronunciat quam i, por exemple: cylindre [tsilíndre], hymne [hi’mne], styr [stir], physica [fi’sika], analyse [anali’se], cyan [tsián], yttrium [i’ttryum]. Pos un vocal e in comensa de un parol anc ante un vocal, y es consonant; su pronunciation es explicat in li sequent articul.

i e u ante vocales in plursyllabic paroles, u pos q anc in monosyllabic paroles es pronunciat tre curt, presc consonantic e ne posse formar propri syllabes; transcrition [y] e [w], p. ex.: ciel [tsyél], lingue [língwe], aqua [ákwa], piano [pyáno]; quam [kwam], que [kwe], quel [kwel], qui [kwi].

ai, au, e eu es diphtongs e es pronunciat [ay], respectivmen [aw] e [euw]: email [emáyl], rauc [rawk], applause [appláwse]; caul [kawl]; Europa [európa], neutral [neutrál].

2. Consonantes

Occidental have 20 simplic consonantes (sin y) e 8 consonantes indicat per digrammas.

In general li consonantes es pronunciat quam in italian con cert modificationes.

In lu sequent es indicat ti consonantes, de queles li pronunciation diverge del italian o have desfacilitás por angleses, franceses o germanes.

c e g ante e, i, y es pronunciat dental, respectivmen sonor-sibilant, it es c = [ts]; g = g in D Page, Loge, Gelee, j in frances; transcrition [ž]. In omni altri casus c e g es pronunciat guttural; transcrition [k], respectivmen [g]. Con h li lítteres c e g forma li digrammas ch e gh, de queles li pronunciation es indicat in infra.

h es sempre pronunciat quam in german. Li digrammas ch, sh etc es tractat in infra.

j es egal a j in A jazz, a dg in D Budget e F budget, transcrition [dž]: januar [džanwár], conjugation [kondžugatsyón].

q es pronunciat quam k: banqero [bankéro], acquisition [akkwisitsyón].

s have du pronunciationes; (a) it es sonor («leni», A voiced, D stimmhaft, weich; transcrition [s]) inter du vocales, p. ex.: cose [kose], rose [rose], position [positsyón], conclusion [konklusyón], usa [úsa], in plu in fine de parol, ínmediatmen pos accentuat vocal, si on posse etymologicmen supposir que un vocale secue li s: frances(i), ples(er), país(e), pis(e), precis(i), omni-cos(e), ros(e), poros(i), repos(e), abstrus(i), confus(i), mus(o), obtus(i), refus(a). Ma (b) in omni altri casus s es pronunciat surd (i. e. «fort», A voiceless, D stimmhaft, scharf; transcrition [ss]), p. ex.: sol [ssol], grotesc [grotéssk], person [perssón], épos [époss], ómnibus [ómnibuss], schisma [ss-khíssma], egoism [egoíssm]; anc li pluralic s: patres [pátress], veritás [veritáss], unités [unitéss], vertús [vertúss], omni ss: masse [másse] etc; e li paroles finient per vocal+s, queles ne permisse supposir un secuent vocale, p. ex.: es [ess], li present de esser; li pronomines les [less], nos [noss], vos [voss]; li preposition pos [poss] quam abbreviation de L post; li prefixes des-, dis-, mis-, p. ex. desinfecter [dessinfektér], disaffection [dissaffektsyón], misalliantie [missallyántsye]; etc. Germanes mey attenter que anc li combinationes sch, sp e st es sempre pronunciat con ss, do [ss-kh], [ss-p], [ss-t] (e ne quam in german [sh], [sh-p], [sh-t]); do schema = [ss-khéma], spirale = [ss-pirále], statue = [ss-tátwe]; anc li s initial es sempre surd secun li regul (b): sala [ssála], self [sself], signal [ssignál], soda [ssóda], sud [ssud], symbol [ssümból].

t deveni un sibilant in li finales -tia, -tie, -tion; transcrition [ts]: scientie [sstsyéntsye]; nation [natsyón]. In ceteri li pronunciation de t es li sam quam in omni altri lingues europan.

v es sempre pronunciat quam in villa, nequande quam f, quo mey egardar precipue li germanes.

w es pronunciat quam in angles, it es un u presc consonantic quam in A water, transcrition [w]: watt [watt], west [west].

x = [kss], p. ex. extra [éksstra]; inter vocales x posse esser pronunciat anc [gs]: exemple [egsémple].

y pos un vocal e in comensa de un parol anc ante un vocal es pronunciat i consonantic quam in A yes e quam j in german [154] e italian, transcrition [y], p. ex.: yes [yess], rayon [rayó], antey [ántey]. Pri li vocalic y vide li articul precedent.

z = [ds]: zefir = [dsefír], bazar = [badsár].

ch quam ch in francés e sch in german; transcrition [sh], p. ex. chambre [chámbre], chines [shinés], brochura [broshúra] machine [mashíne]. Ante consonantes o juntet con y, o in li síllabe arch e pos s, ch es pronunciat quam k, p. ex. yacht [yakt], chromometre [kronométre], psicolog [psikológ], architect [arkitékt], monarchist [monarkíst], schisma [skíssma].

gh — g guttural, ante e, i, y; p. ex.: ghesha [gésha], ghepard [gepárd], ghetto [gétto], ghibellino [gibelíno].

ph = f in paroles de grec orígine, p. ex. fotograf = photograph [fotográf]; fosforescer = phosphorescer [fossforesstsér].

rh = r in paroles de grec orígine, p. ex. reumatic = rheumatic [römátik].

sh es pronunciat quam ch in frances e sch in german; transcrition [sh], p. ex. shrapnell [shrapnéll].

th = t in paroles de grec orígine: teosof = theosoph [teossóf]; litograf = lithograph [litográf]; rytme = rhythm [rütm].

zz = [ttss], p. ex. pezze [péttsse], plazza [pláttssa].

C. Accentuation

1. Li accentu tonic es situat ordinarmen sur li vocal ante li ultim consonant. In li exemples secuent li accentu es indicat per grass litteres (a, e …): crater, doctor, gallin, general, lateral; colere, farine, honore, machine, ordinari, semestre, sinistri, turbine; lauda, meuble; linea, Austria, diabolerie, galanterie, familie, libreria, observatoria, statue; felici, matrice, judicie; telegraphar, il telegrapha, il ha telegraphat; constructer, yo constructe, yo ha constructet; il nomina, yo considera, it diminue, it flammea, il logia, noi mersia.

2. Li finales -bil, -ic, (si it es pronunciat [ik]), -im, -ul es ínaccentuat e attrae li accentu al precendent syllabe, mem si li precedent syllabe es un de ti quar syllabes (finales atonic): labil, nobil, possibil, stabil; archaic, etheric, heroic, hyperbolic, lexico, laconic, mathematica, prosaic, radica, sideric, it significa; anim, bellissim; intim, proxim, triesim, ultim; fistul, gurgul, mandul, nebul, popul, regul, vestibul, vocabul, il calcula, yo postula; herculic, articul, pedicul, perpendicul.

3. Li finale -s del plurale e li finales -men e -um es ínaccentuat e ne have influentie al accentu del céteri parol-parte (finales enclitic): doctor, doctores; linea, lineas; statue, statues; lexico, lexicos; vocabul, vocabules; hyperbolic, hyperbolicmen; rapid, rapidmen; respectabil, respectabilmen; sobri, sobrimen; tal, talmen; album, circum, herbarium, maximum, opossum, plenum; albums, herbariums, etc. Li finale -men es li accurtat L «mente» (= in li sense, in li qualitá), do li adverbies format per -men es quasi composites; ergo -men posse reciver un accentu secundari secun li 5-m articul in infra: respectabilmen, sobrimen.

4. Paroles ne havent vocales ante li ultim consonant es accentuat sur li unesim vocale: die, deo, noi, tui, yo ea, (ma: ear), yo lee (ma: leer), yo trae (ma: traer), brui, boa, pie, via; plurale: dies, deos, etc.

5. In paroles composit (anc in historic composites) chascun parte posse haver un accentu tonic secun li regules superior. Si li unesim parte (li parol determinativ) es un substantiv, adjectiv o li prefix negativ ín-, it recive li accentu principal (accentu primari); si it es un particul, it recive o nequel accentu o un accentu accessori (accentu secundari). Li duesim parte (li parol determinat) recive in li ultim casu li accentu primari. Exemples (accentu primari per grass litteres: á, é … ; accentu secundari per normal litteres: á, á …): férrovía (ex ferro-via); málhumorát (ex mal-humorat); ínpracticábil (vide in in li IV-m capitul inter li prefixes). Ma: rétrovenír (ex retro e venir), yo rétrovéni; ápplicár, yo applíca; áttraér, yo attráe; índicár, yo indíca; cóntradír: yo cóntradí.

6. In li casus ne conform al regules supra-citat, li accentu es scrit (accentu graphic): bontá, mamá, qualitá; allé, bebé, café, canapé, cité, cupé, defilé, epopé, idé, livré, moné, societé; demí, logí, mersí; buró, depó, numeró, paletó, plató; cacatú, marabú, menú, parvenú, revenú; cacáo, muséo, heróe, revúe; abdómin, ómine, (pro)nómine, órdine, págine, rícino, término, órden; céteri, cólera, éther, génere, ínter, líber, númere, préter, púer, púber, sídere, súper, témpore, tónnere, vésper; cánabe, fílice, hypérbol, límite, spíritu, zóbol; in contrari al 2-m e 3-m articul in supra: amíc, eríca, formíca, urtíca; ínterim, sublím; parfúm; in contrari al regul pri i pos a in li parte B, articul 1: Haíti, país. In li plurale resta li accentu scrit: mamás, idés, logís, depós, menús; muséos, heróes; númeres etc.

7. On posse usar egal qual accentu graphic: é, è, ê, ma li accentu acut (é) es recommandat in prim, in duesim rang li accentu grav (è), in contra que li accentu circumflex (ê) deve esser evitat secun possibilitá. U accentus ne es accessibil (precipue in majuscules), on posse anc posir un apostroph pos li vocale, p. ex. prono’mine, caca’o, numero’, PRONO’MINE, CACA’O, NUMERO’.

8. On posse omisser li accentu graphic in paroles tre frequent e familiari quam amic, femina, inter, pagine, parfum, preter, super etc. In secundari rang on posse omisser it in li casus u it sta sur un vocale secuet de un o pluri consonantes: [167] abdomin, erica, genere etc. In triesim gradu on posse omisser li accentu graphic anc in ti casus u it sta sur un vocale secuet de un altri vocale: cacao, museo, heroe. On mey, si alquam possibil, evitar li omission del accentu si it sta sur li ultim vocale, do ne «qualita», ma «qualitá»; ne «alle», ma «allé»; ne «logi», ma «logí». In fin, u accentus absolutmen ne es accessibil, 0 u on nequam vole usar li remedie del apostrophes secun li 8-m articul in supra (precipue in majuscules, in titules, affiches etc), it es permisset totalmen elisionar li accentus. In vocabulariums li usation del accentus graphic es strict obligatori.

9. Li accentu graphic posse esser usat anc por distin’er paroles homonym, p. ex. te (pronómine), té (trincage); si (conjunction), sí (affirmation pos negation); in- (prefix de direction), ín- (prefix de negation) p. ex.; inscrit = scrit in alquo, ínscrit = ne scrit; compara ti prefixes in li IV-esim capitul. Sammen on posse distin’er per accentu graphic li pronómines interrogativ del pronómines relativ; p. ex.; quánde? quí? quó? ú?: quande, qui, quo, u. On posse usar li accentu mem sur monosyllabic paroles con vocalic finale (precipue presentes e imperatives) por sublinear lor importantie in li phrase (accentu rhetoric), p. ex.: dá, dí, fá, stá; yo dá, yo dí, yo fá, yo stá; Archimedes dí: «Dá u yo stá, e li terre mover yo vá». Lu sam es valid por composites con tal monosyllabic determinat (duesim) partes: yo addí, contradí, descrí, refá, transdá; sammen li nómines del dies semanal: soledí, lundí, mardí, mercurdí, jovedí, venerdí, saturdí.

10. Germanes mey egardar li accentuation deviant de lor custom in paroles quam li secuent: doctor, motor, stabil, mobil etc.

11. Franceses mey attenter precipue li accentuation in paroles finient per -ic: electric, physic etc.

D. Separation syllabic

Li parol-partes juntet per composition es separat in parlation e scrition secun li modo de composition: atmo-sphere (e ne atmos-phere), dis-tribution (e ne di-stribution), abs-traer (e ne ab-straer), con-spiration (e ne cons-piration), con-stant (e ne cons-tant), su-specter (e ne sus-pecter), sus-pender (e ne su-spender), tran-spirar (e ne trans-pirar), trans-portar (e ne tran-sportar), ob-stacul (e ne obs-tacul), obstruction [168] (e ne obs-truction), re-stituer (e ne res-tituer), tran-scrir (e ne trans-crir).

Li altri parol-partes es separat secun li regules secuent:

1-m un singul consonant inter du vocales e de un gruppe de consonantes inter du consonantes li ultim consonant appartene al syllabe secuent: ba-na-li-tá, va-ria-tion, ve-ri-tá; pen-dul, ver-nis-sar, suc-ces-sar, sig-nal.

2-m ínseparabil e ergo valid quam un unic consonant es li mutes (c, g, t, d, p, b) e labiospirantes (f, v) juntet con liquides (l, r), do it es li pares consonantic bl, cl, dl, fl, gl, pl, br, er, dr, gr, pr, tr, vr,: bi-ble, ta-cle, spin-dle, va-fle, spin-gle, po-ple, cu-cum-bre, ma-crel, qua-drat, mi-gren, le-pra, split-tre, po-vres-se. Germanes mey egardar que sp e st ne es ínseparabil in Occidental, do on scri: mes-pil, ves-tir.

Li regules superior es valid por li pronunciation e have importantie por constatar li quantitá del syllabes secun li regules dat in li secuent parte E; ma in scrition e parlation un partition quelcunc es tolerat: atmos-phere, si-gnal, quad-rat etc. Ma in printa it es recommendabil applicar li regules superior por li syllabic separation.

E. Quantitá vocalic

Por constatar li quantitá del vocales on deve distin’er syllabes «apert» e «clus»; apert es teles queles fini per un vocale, p. ex.: ca-ra, fra-se, pa-tre; clus es teles queles fini per un consonant: car-re, tas-se, ves-tri.

Li vocales accentuat in syllabes apert es long (marcat: â, ê …): idê, marabû, herô-e, câ-ra, frâ-se, râ-me, â-nima, pâ-tre, mâ-nu, juvelê-ro, tâ-ble, lê-pra, bî-ble, pô-ple. Li vocales accentuat in syllabes clus es curt (marcat: à, è …): càr-re, tàs-se, ràm-me, sès-tra, princès-sa, lùc-te, metàll. Si li accentu tonic es situat sur un clus syllabe final, li vocale es tamen long, si li syllabe fini per un unic consonant: natiôn, rigorôs, datîv, nationâl; ma li son duplic de x vale quam du consonantes e accurta pro to li vocale precendent: stràx, suffìx, suffìxes.

Li vocales ínaccentuat es sempre demí-long o curt; i e u in quelc casus es mem consonantic quam y e w, qualmen es monstrat in supra che li pronunciation del vocales (B. 1).

Li frequent monosyllabic paroles grammatical (articul, pronómines, prepositiones, conjunctiones) es curt: lì, ùn, nòs, lès, dè, còn, è, mà, què, ès, hà, và, pèr, prì etc.

F. Textu exercitiv

Remarca: Li accentu tonic del curt vocales es marcat in li secuent transcrition per un accentu grav: à, è … Li long vocales accentuat es representat per un accentu circumflex: â, ê … Un eventual accentu primari es indicat per grass litteres à (curt), â (long) …

Textu:

Li differentie     radical   inter  Occidental     e omni  altri
lì dìf-fe-r**è**n-tsye ra-di-kâl ìn-ter òk-tsi-den-t**â**l è òm-ni àl-tri

systemas     de lingues   auxiliari     consiste     in li
ssüs-tê-mass dè lìn-gwess aw-ksi-lyâ-ri kon-ssìss-te ìn lì

regulari    derivation     del deverbal   substantives       e
re-gu-lâ-ri de-ri-va-tsyôn dèl de-ver-bâl ssub-sstan-tî-vess è

adjectives     per li suffixes      international      -ion, -iv,
ad-žek-tî-vess pèr lì ssuf-fìk-sess ìn-ter-na-tsyo-n**â**l yôn,   îv,

-or, -ura  adjuntet   al thema perfectic   del verbes   latin,
 ôr,  û-ra ad-žun-têt àl tê-ma per-fèk-tik dèl vèr-bess la-tîn,

in quel lingue  existe     plu quam 300      irregulari
ìn kwêl lìn-gwe eg-sìss-te plû kwâm trî-cent **ì**r-re-gu-lâ-ri

verbes.  Ti desfacilitá       ha esset  tro grand por omni
vèrbess. tì dèss-fa-tsi-li-t**â** hà es-sêt tro grànd por òm-ni

inventores     de international      lingues;   pro  to  illi
in-ven-tô-ress dè ìn-ter-na-tsyo-n**â**l lìn-gwess; prò  tò  ìl-li

circumeat     ti obstacul.    Solmen   de Wahl ha dat li
tsìr-kum-e-**â**t tì ob-sstâ-kul. ssôl-men dè vâl  hà dât lì

solution     scientific.
sso-lu-tsyôn sstsyen-tî-fik.

G. Nómines de lítteres

Quam nómines de lítteres li secuent sembla max convenent: a = â, b = bê, c = tsê, d = dê, e = ê, f = èf, g = žê, h = hâ, i = î, j = džî, k = kâ, l = èl, m = èm, n = èn, o = ô, p = pê, q = kû, r = èr, s = èss, t = tê, u = û, v = vê, w = dûplic vê, x = ìkss, y = üpssîlon, z = dsêd; l’ = èlye, n’ = ènye, ch = tshâ (anc tsê-hâ), eu = ö (o anc ê-û), gh = gê (dûr) (o anc žê-hâ), ph = latîn fî (o anc pê-hâ), rh = latîn rô (o anc èr-hâ), sh = shâ (o anc èss-hâ), th = latîn têta (o anc tê-hâ), zz = tsètt (o anc dûplik dsêd).

H. Classification del consonantes.

Tabelle del simplic consonantes

On nomina anc sibilantes: ss, s sh, ž (ge); aspirate: h; alveolares: n, r (li ultim si it es format per li lingual punta); uvulare: r (si it es format per li uvul).

Li lítteres ne contenet in li tabelle corresponde a sones composit (p. ex.: z = d + s), o illi es amollat, palatales: l’ [ly], n’ [ny]. Li lítteres c, g ante e, i (pronunciation [ts], [ž]) es anc nominat palatales.