Li hom-lupo

LI moment in quel Photoget prendet Nycteris, li telescope de Watho esset perquisient li plató con colere. Ella oscillat it for con furie e, currente vers li chambre, percludet se ta. Ta ella unguentat se de cap til pede con un cert unguente; sucusset su long rubi capillatura infra, e ligat it circum su tallia; tande comensat dansar, girante plu e plu rapidmen, deveniente plu e plu coleric, til quande su bocca scumat pro furie. Quande Falca eat serchar la, ella ne posset trovar la necú.

Quande ascendet li sole, li vente changeat se lentmen e circumeat, til quande it sufflat del nord. Photogen e Nycteris aproximat se vers li borde del foreste, Photogen ancor portante Nycteris, quande ella moet se un poc ye su epol íntranquilmen e murmurat in su orel.

"Yo flara un savagi bestie – ti direction ta, de u veni li vente."

Photogen tornat se vers li castelle, e videt un obscur maculette sur li planura. Vidente it, it agrandat se: it venit trans li herbe con li rapiditá del vente. It venit plu e plu proxim. It aspectet long e bass, ma forsan pro har curret con un tal rapidore. Il plazzat Nycteris ad infra sub un árbor, in li nigri ombre del trunc, incordat su arc, e selectet su max ponderosi, max long, max acut fleche. In li moment in quel il mettet li incisura contra li corde, il notat que li creatura esset un colossal lupo, precipitante se vers le. Il deligat su cultelle in li foderale, demí-tirat un altri fleche ex li flechiere, por li casu in quel li unesim vell fallir, e visat li scope – ye un bon distantie, por lassar sat témpor por un duesim prova. Il tirat. Li fleche levat se, volat rect, descendet, atinget li bestie, e lansat se denove in li aere, duplicat quam li líttere V. Strax Photogen happat li altri, tirat, forjettat su arc, e extraet su cultelle. Ma li fleche jacet in li péctor del bestie, til li plum; it cadet culbutante con un grandissim surd son quande su dorse battet li suol, gemit, stramplat un o du vezes, e jacet ínmobil, tot alongat.

"Yo ha mortat it, Nycteris", criat Photogen. "It es un grand rubi lupo". "Oh, mersí!" respondet Nycteris debilmen de detra li árbor. "Yo esset cert pri to. Yo havet null timore."

Photogen aproximat se al lupo. It esset un monstru! Ma il esset vexat que su unesim fleche hat functionat tam mal, e esset minu pret a perdir li altri quel hat fat se un tam bon servicie: con un long e fort tira, il traet it ex li péctor del brute. Esque su ocules monstrat le li veritá? Ta jacet – ne un lupo, ma Watho, con su capilles ligat circum su tallia! Li folli sorciera hat fat se self ínvulnerabil, quam ella suposit, ma hat obliviat que, por tormentar Photogen, ella hat tuchat un de su fleches. Il retrocurret vers Nycteris e informat la.

Ella frissonat e plorat, e ne volet vider.